Toată această bază filosofică și teoretică a fost și este susținută de multă cercetare, astfel, atunci când Eugene Gendlin și Carl Rogers au avansat în studiul despre cum anume și ce anume face ca psihoterapia să funcționeze pentru unii și mai puțin sau deloc pentru alții, indiferent de eforturile sau formarea terapeutului,  au ajuns să identifice trei tipuri de căi prin care clienții se raportează la experiență. Două dintre ele au fost denumite ‘drumuri închise’ sau ‘dead ends’ și doar una dintre căi duce către explorarea experienței care mai târziu ajută clientul să se îndrepte către o schimbare durabilă. Această cale este cea a interacțiunii, dar una cu o calitate a prezenței și a ascultării aparte și în care, părțile care interacționează sunt complet neașteptate.

Focusing-ul este un proces, care prin etapele sale (Clearing a Space, Felt Sense of the Problem, Finding a Handle, Resonating handle and felt sense, Asking, Receiving) ajută persoana să între în contact cu corpul și întelegerile înmagazinate de acesta despre experiențe, situații și oameni. Se concentrează pe corpul simțit din interior, mergând până în locul de unde apar lucruri și înțelegeri noi.